Atrocităţile din 22 decembrie 1989 Tg. Secuiesc - Teroarea Mulţimii PDF Imprimare Email

Atrocităţile din 22 decembrie 1989 Tg. Secuiesc - Teroarea Mulţimii
www.agache.org


Teroarea isterică ce a cuprins mulţimea care a participat la linşarea ofiţerului de miliţie Agache Aurel

Teroarea isterică ce a cuprins mulţimea este reliefată cum nu se poate mai bine de declaraţiile martorilor aflate în dosarul penal 129/P/1990:




* Bandi Ioana: - Fila 24 (Declaraţie dată pe 12 noiembrie 1991): "În după amiaza zilei de 22 dec.89,…,l-am văzut pe d-nul Agache cu faţa plină de sânge şi în jurul dânsului 2, 3 persoane pe care nu le cunosc, îl loveau peste corp cu bâte, după care d-nul Agache a fugit pe o străduţă laterală care duce în centrul oraşului."

* Csesznek Oliver: - Fila 28 (declaraţie dată pe 29 noiembrie 1991) : "La un moment dat numitul Agache a fost lovit în cap cu lancea unui steag, care în acel moment s-a rupt, iar cel lovit a căzut în genunchi."…."Reţin că a venit dinspre magazinul "Sport" un bărbat de statură mijlocie, solid care striga să se dea lumea la o parte deoarece el este măcelar şi o să-l taie pe Agache în bucăţi" (Fila 29).

* Lukacs Laszlo: - Fila 30 (Declaraţie dată pe 12 noiembrie 1991): "…o femeie a strigat la mine să mă duc şi eu să-l lovesc că şi mie mi-a făcut rău."

* Bara Ludovic:- Fila 32 (Declaraţie dată pe 01 Noiembrie 1991): "S-a apropiat de mine un cetăţean îmbrăcat în salopetă,slăbuţ la faţă, nebărbierit, păr mare, culoare negru, zburlit, având în mână o coadă de drapel din lemn de culoare roşie spunându-mi: ce mă,vrei să te omor."

* Măgurean Erzsebet - Fila 35 (Declaraţie dată pe 11 iunie 1992): "Când a venit a doua salvare şi am introdus victima în aceasta, am fost ameninţată şi eu de un bărbat gras că mă va bate dacă mai încerc să pun mâna în ajutorul dat victimei . Întrucât în urma ameninţărilor mi s-a făcut frică am plecat acasă."
Astfel a murit un om care pe lângă faptul că a fost un bun profesionist în combaterea criminalităţii economico-financiare, şi-a întemeiat o familie cu femeie de origine maghiară, şi-a educat copii în spiritul tolerantei etnice, încurajându-i să înveţe limba maghiara (de altfel eu sunt un bun cunoscător al limbii maghiare). Pentru a fi obiectiv până la capăt, trebuie să recunosc faptul că în relaţiile cu infractorii a folosit un limbaj deosebit de agresiv şi de dur, fără a fi însă adeptul violenţei. El avea o vorbă care mi-a rămas adânc întipărită în memorie: "Eu nu bat cu mâna, bat cu stiloul", făcând aluzie la dosarele instrumentate impecabil şi care nu au fost niciodată respinse de către instanţele de judecată.