Executare silită la Budapesta PDF Imprimare Email

Executare silită la Budapesta
Ccondeiul Ardelean


Din decembrie 1989, dosarul uciderii cu bestialitate a maiorului de miliţie Aurel Agache "stă" pe mesele judecătorilor - desigur, fără ca familia îndurerată să-şi fi găsit vreo clipă dreptatea. Acum, după aproape 20 de ani de la odioasa crimă comisă la Târgu- Secuiesc, judeţul Covasna, de către Filip Orban Daniela Kamilla, Paizs Octavian, Hejja Dezideriu, Reiner Anton şi Konrad Ioan, începe să se facă, puţin câte puţin, dreptate.

Astfel, criminala Filip Orban Daniela Kamilla, care în decembrie 1989 a participat la uciderea cu bestialitate şi profanarea cadavrului maiorului de miliţie Aurel Agache, va avea parte de executare silită în Ungaria, fiind obligată să plătească daune morale în valoare de 2.098,8 euro. Însă, aşa cum se vede, această "firimitură" de dreptate nu vine din partea justiţiei româneşti, care, potrivit urmaşilor maiorului ucis, şi-a bătut joc, în tot acest timp, de efortul lor depus în numele dreptăţii.

De data aceasta, Tribunalul Budapesta (Ungaria), ca instanţă de recurs, prin încheierea de şedinţă definitivă şi irevocabilă din data de 23 ianuarie 2009, a decis că este necesară executarea silită în ceea ce o priveşte pe criminală, care se refugiase în statul vecin. Astfel, în 10 februarie 2009, Tribunalul Central Teritorial Buda a trimis dosarul către executorul judecătoresc, pentru ca acesta să ducă la îndeplinire, prin toate mijloacele legale, punerea în practică a respectivei decizii. A fost un prim pas spre dreptate, făcut în 20 de ani! În ceea ce îi priveşte pe ceilalţi doi criminali refugiaţi în Ungaria, Konrad Ioan şi Paizs Octavian, cererea de încuviinţare şi executare a sentinţei penale pe latura civilă, pe teritoriul Ungariei, este începută. Însă, este inacceptabil faptul că, în acest timp, justiţia din România nu a făcut nimic altceva decât gafe...

În ceea ce priveşte executarea laturii civile a sentinţei penale în cazul lui Filip Orban Daniela Kamilla, aceasta a fost una extrem de anevoioasă. Ministerul Justiţiei din România a demonstrat, încă odată, că îl caracterizează birocraţia, nepăsarea şi tergiversarea. Să vedem cum a procedat ministerul nostru de resort în cazul Agache. Din acest caz putem să ne dăm seama că, deşi sunt obligate de lege, Tribunalul Bucureşti şi, în subsidiar, Ministerul Justiţiei, nu îşi urmăresc propriile cereri adresate altor autorităţi judecătoreşti. Curtea Supremă de Justiţie a pronunţat, în data de 26 martie 2001, sentinţa prin care criminalii colonelului post-mortem Agache Aurel, Filip Orban Daniela Kamilla, Paizs Octavian, Hejja Dezideriu, Reiner Anton şi Konrad Ioan au fost obligaţi, în solidar, la plata unor daune morale în valoare de câte 50 de milioane de lei vechi şi a sumei de 10 milioane de lei daune materiale către membrii familiei Agache. Aceste sume au fost reactualizate în 16 iunie 2003, ajungându-se la suma de 76,96 de milioane de lei vechi, convertiţi în euro. Fiul maiorului de miliţie ucis, Aurel Dionisie Agache, ne-a declarat că "motivaţia principală a fost cea morală, întrucât sumele primite ca daune morale sunt nesemnificative în raport cu traumele suferite din 22 decembrie 1989 încoace". Imediat ce a avut sentinţa, familia Agache a solicitat Judecătoriei Târgu-Secuiesc încuviinţarea executării silite prin executorul judecătoresc Bălaş Marius. Problema s-a ivit în momentul când executorul judecătoresc, încercând să finalizeze procedura de execuţie silită, a constatat faptul că Filip Orban Daniella Kamila nu se află în România. Din acel moment a început tergiversarea cazului. Ca să ne facem o idee asupra problemelor cu care se confruntă în (in)justiţia română familia Agache, trebuie arătat faptul că apărătorul bestiilor este senatorul UDMR Gyorgy Frunda
.

Gafele comise de Ministerul Justiţiei din România

În decembrie 2002, Aurel Dionisie Agache a solicitat Tribunalului Municipiul Bucureşti, Secţia I Penală, formularea unei cereri de asistenţă juridică internaţională. Cererea formulată de Aurel Dionisie Agache a fost admisă abia în lunile octombrie şi noiembrie 2003, fiind şi dispusă declanşarea procedurii de recunoaştere a sentinţei penale nr. 70/15.02.1999 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1603/2001 a Curţii Supreme de Justiţie, în ceea ce priveşte latura civilă şi încuviinţarea executării silite de către autorităţile competente din Ungaria.

Ministerului Justiţiei al Republicii Ungare i-a fost înaintată cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executării silite a sentinţei penale, de către Ministerul Justiţiei al României, abia la începutul lunii martie 2004. Curios, însă, că la mai bine de 3 ani de la depunerea cererii de recunoaştere şi executare a laturii civile, aceasta nici măcar nu a ajuns în Ungaria, ci s-a pierdut pe drum! Potrivit lui Aurel Dionisie Agache, au urmat zeci de adrese şi cereri, formulate din nou de către familia colonelului post mortem, iar în august 2007 judecătorul Lia Savonea "a comis o gafă monumentală", făcând "o confuzie gravă între o procedură civilă şi una penală, ceea ce demonstrează că nici măcar nu a fost înţeleasă solicitarea" familiei şi că "Tribunalul Bucureşti nu a urmărit cursul propriei cereri din 17 noiembrie 2003". Aşadar, toată procedura a trebuit luată de la capăt. În 11 septembrie 2007, Tribunalul Municipiului Bucureşti, Secţia I Penală, a emis o nouă cerere de recunoaştere a sentinţei penale nr.70/1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia I Penală, în ceea ce priveşte latura civilă şi de încuviinţare a executării silite pentru a o transmite autorităţilor competente din Republica Ungară, în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei europene privind valoarea internaţională a hotărârilor represive, adoptată la Haga în mai 1970, ratificată de România prin Legea nr. 35/2000. De această dată, cererea a fost însoţită doar de traducerile oficiale în limba maghiară ale rechizitoriului, precum şi ale celor trei sentinţe în care au fost condamnaţi criminalii. "Această cerere este dovada scrisă că Tribunalul Municipiului Bucureşti, Secţia I Penală, nu a îndeplinit sub nicio formă obligaţiile stipulate de lege în ceea ce priveşte urmărirea modului de soluţionare a primei cereri din 17 noiembrie 2003", ne-a declarat Aurel Dionisie Agache. Culmea este că în 16 octombrie 2007, Ministerul Justiţiei restituie cererea instanţei de executare, ca urmare a faptului că aceasta a invocat un temei greşit: instanţa de executare îşi întemeiase cererea pe o convenţie a Consiliului Europei, la care Republica Ungară nu este parte, şi nu pe dispoziţiile art. 46 din Tratatul bilateral aplicabil în relaţia dintre România şi Republica Ungară! Dar gafele nu se opresc aici! În continuare Ministerul Justiţiei din România a tratat acest caz cu neprofesionalism, dacă luăm în calcul faptul că a retrimis dosarul incomplet Ministerului Justiţiei şi Aplicării Legii al Republicii Ungaria, fără informaţii cu privire la adresa de domiciliu sau de reşedinţă din Republica Ungaria a debitorilor, motiv pentru care nu se putea stabili care este instanţa maghiară competentă căreia ar urma să i se remită cererea respectivă. În aceste condiţii, abia în 16 iunie 2008, Ministerul Justiţiei a comunicat autorităţii maghiare informaţiile referitoare la adresele de domiciliu ale numiţilor Filip Orban Daniela Kamilla şi Konrad Janos. Putem concluziona că Tribunalul Municipiului Bucureşti, Secţia I Penală, ca şi autoritate de execuţie nu şi-a îndeplinit sub nicio formă obligaţiile stipulate de lege în ceea ce priveşte urmărirea modului de soluţionare.

Un mic pas spre dreptate

Abia după aproape 10 ani de tergiversări, timp în care Ministerul Justiţiei din România a făcut tot felul de gafe impardonabile, justiţia pare a fi făcut un prim pas spre dreptate. Astfel, în 6 octombrie 2008, Tribunalul Central Teritorial Buda, ca instanţă de fond, admite cererea de încuviinţare a executării silite a sentinţei penale a Tribunalului Bucureşti, Secţia I Penală. Recursul criminalei Filip Orban Daniela Kamilla a fost respins de instanţa maghiară în 23 ianuarie 2009, decizia fiind definitivă şi executorie. În data de 10 februarie, Tribunalul Central Teritorial Buda a trimis dosarul către executorul judecătoresc, pentru ca acesta să ducă la îndeplinire, prin toate mijloacele legale, executarea respectivei decizii.

Odioasa crimă

În 22 decembrie1989, maiorul Aurel Agache, fostul şef al formaţiunii economice a miliţiei din Târgu-Secuiesc, judeţul Covasna, a fost prins în oraş şi bătut în mod bestial. Ofiţerul a încercat să fugă, dar a fost urmărit de un grup de persoane până în centrul oraşului, unde a cerut ajutorul lucrătorilor unei farmacii. Din mulţime s-au desprins patru, cinci persoane care au intrat în sediul farmaciei şi l-au scos afară pe ofiţer. A fost lovit fără milă şi doborât la pământ. Două maşini ale Salvării au intervenit pentru transportarea victimei la spital, însă acel grup recalcitrant l-a tras afară din autovehicul pe ofiţer, continuând să-l agreseze. În acest timp, pentru salvarea victimei au intervenit medicii Spitalului obstetrică-ginecologie, dar şi aceştia au fost agresaţi şi ameninţaţi. Multiplele leziuni provocate prin lovire au cauzat moartea ofiţerului, iar după ce s-a constatat că a decedat, cadavrul lui a fost profanat. Astfel, într-un ochi i s-a înfipt o monedă, în celălalt emblema de pe caschetă, în gură i s-a pus un şobolan mort, iar în final s-a încercat incendierea cadavrului, prin aprinderea îmbrăcămintei.
Daniela Munteanu

(Miercurea-Ciuc)
Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza